Cine a castigat, de fapt, Razboiul Rece?

Desi Razboiul Rece a insemnat, in principiu, o lupta ideologica, a tratatelor, el a nascut totusi multa violenta. Agresiunea dintre SUA si URSS s-a consumat in regiuni precum Angola si Nicaragua, cele doua natiuni angajandu-se in razboaie delegate, sustinute militar si financiar de fortele americane si sovietice. Teritoriul Europei a servit drept spatiu de stocare a rachetelor nucleare pentru ambele parti, in timp ce popoarele satelit ale URSS erau reprimate si subjugate si exploatate de odioase regimuri comuniste.

Dictatorul chilian Augusto Pinochet (1915-2006)a comandat rapirea si uciderea populatiei de stanga din tara sa, sub un regim de tip american, iar opinia publica globala a fost contaminata de teama unui posibil razboi nuclear.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Cursa nucleara costa!

Tensiunea constanta care a caracterizat Razboiul Rece s-a finalizat odata cu destramarea din 1991 a Uniunii Sovietice, care s-a transformat si reformat, devenind Federatia Rusa. Acest colaps a fost precedat de revolutii in Polonia, Cehoslovacia si Romania, de caderea Zidului Berlinului, precum si de dizolvarea statelor sovietice. Sfarsitul Razboiului Rece s-a ivit insa atat de abrupt, incat chiar zece ani mai tarziu, neincrederea capitularii inca obseda Vestul. Paradoxal, aceasta situatie a fost foarte bine ilustrata de un episod din 1998 al serialului american de televiziune “The Simpsons”. Acesta prezinta un delegat rus la ONU referindu-se la tara sa drept “Uniunea Sovietica”. “Uniunea Sovietica?!”, intreaba mirat delegatul american. “Credeam ca v-ati destramat.” “Niet! Asta am vrut noi sa credeti!”, i-a replicat delegatul rus, razand amenintator. Aceasta scena satirica denota o concluzie clara a Razboiului Rece: nesiguranta. Ce anume a condus la caderea Uniunii Sovietice? Era colapsul URSS inevitabil, sau America i-a stimulat dezintegrarea? Sau, cum o spunea fostul director al CIA si expert in spatiul sovietice, Robert Gates, “Am  castigat noi, sau doar au pierdut sovieticii?”

Istoricii care cred ca Statele Unite au castigat Razboiul Rece sunt in numar mare de acord ca victoria americana a fost garantata in special de resursele financiare ale “Unchiului Sam”. SUA au dinamitat resorturile monetare ale Sovietelor prin razboaiele delegate si prin cursa inarmarii nucleare. Ca rezultat al acestei frenezii a dominatiei asupra celuilalt, competitia dintre Est si Vest a dus lumea mai aproape ca niciodata de un razboi nuclear la sfarsitul anului 1962, in episodul denumit de istorici “Criza rachtelor cubaneze”. Fortele americane au demascat prezenta unor rachete nucleare sovietice in Cuba, la numai 150 kilometrei de Statele Unite, ocazie de care, presedintele din acel moment al SUA, John F. Kenedy, a profitat din plin pentru a acuza URSS de intentii ostile si a demoniza si umili colosul sovietic in fata intregii lumi. Momentul a venit ca o puternica lovitura in mandria nationala a URSS, care a fost nevoita sa se retraga tacut si sa-si accepte, cu oarecare indaratnicie, supliciul. Ca raspuns la aceasta intamplare, Uniunea Sovietica si-a canalizat toate resursele pentru a sta in fruntea SUA in privinta capabilitatii nucleare, insa cercetarile si progresele nu au fost deloc ieftine, mai ales cand Statele Unite se tineau foarte aproape de cuceririle tehnologice rusesti. In 1963, America a cheltuit 9% din produsul intern brut pe aparare, adica aproximativ 53 miliarde de dolari, echivalentul a 362 miliarde de dolari de astazi.

1967. Piata Rosie. URSS isi etaleaza orgolios rachetele nucleare in cadrul unei ample parade militare

Star Wars: Initiativa de Aparare Strategica

Desi de-a lungul anilor ’60, SUA au continuat sa-si consolideze arsenalul nuclear, in perioada anilor ’70, administratiile Ford si Carter au condus o politica destul de critica atat la adresa strategiilor sovietice de creare a unui stoc de armament atomic cat si la adresa aceleiasi tendinte a SUA. Cand presedintele Ronald Reagan a venit insa la guvernare, in 1981, a reluat in forta proiectele din anii ’60, concentrand mari sume de bani in strategiile de aparare. Multi istorici il acrediteaza pe Reagan cu meritul administrarii loviturilor letale care au doborat intr-un final Uniunea Sovietica; poate cea care a marcat finalul URSS fiind Initiativa de Aparare Strategica a lui Regan (SDI). Acest proiect incomplet, denumit popular “Razboiul Stelelor”, ar fi costat sute de miliarde de dolari, iar planul viza “inarmarea” spatiului cosmic cu un scut alcatuit dintr-o retea de rachete nucleare si lasere amplasate pe orbita terestra, care ar fi interceptat si anihilat orice atac al Republicilor Sovietice si ar fi reactionat devastator in cel mai scut timp. Aceasta initiativa ar fi fost punctul culminant atat al cursei spatiale cat si al cursei inarmarii dintre SUA si URSS. Desi “Star Wars” a fost criticat si catalogat drept o fantezie de catre reprezentanti ai ambelor parti ale Cortinei de Fier, Reagan era loial proiectului, iar economia vlaguita a Sovietului pur si simplu nu a mai putut tine piept escaladarii cheltuielilor de aparare. Parte din colapsul monetar al URSS a venit insa si din varsarea uriasa de fonduri intr-un sac fara fund: Afghanistan. In 1979, sovieticii au invadat si au ocupat aceasta tara, astfel incat SUA au raspuns prin sustinerea si antrenarea in secret a mujahedinilor, rebeli insurgenti care s-au mobilizat impotriva sovieticilor in Afghanistan. SUA i-au sustinut masiv pe mujahedini, iar invazia rusilor s-a prelungit si a devenit tot mai costisitoare. In cele din urma, afganii au infrant URSS, iar sovieticii s-au retras in 1989.

1982. Intr-o memorabila conferinta de presa, presedintele de atunci al SUA, Ronald Reagan lanseaza "Razboiul Stelelor"

Lovitura fatala, amanata cu un deceniu

Dar nu toata lumea este de acord ca sfarsitul comunismului a fost rezultatul buzunarelor adanci ale Statelor Unite. Unii istorici cred ca URSS si-a incheiat natural ciclul de viata si ca SUA a fost numai un martor al mortii sale. Exista teorii care sustin ca regimul comunist este pur si simplu insuportabil pe termen lung, la o scara larga – o constructie artificiala si imposibila care l-a un momentdat se prabuseste. Ca atare, declinul URSS era inevitabil. Deci, poate fi cineva declarat invingator intr-un razbboi in care unul dintre oponenti se “sinucide”? Depinde din ce unghi privim problema. Teoretic, SUA au fost cele care au ramas in picioare in urma bataliei, iar acest lucru le-ar declara castigatoare, insa nu toata lumea impartaseste acest punct de vedere. Unii istorici sunt de parere ca SUA a prelungit Razboiul Rece cu cel putin un deceniu, preferand o retorica agresiva impotriva URSS, in locul actiunilor concrete. Iar administratia lui George Bush (senior) aduce unele dovezi in sustinerea acestei teorii. Pe masura ce URSS parea sa se destrame, toata lumea se astepta ca Washington-ul sa-i acorde lovitura de gratie. Dar Bush a fost rezervat. In timp ce unii critici se intreaba de ce acesta nu a profitat de ocazie pentru a lovi fatal URSS, altii ii acrediteaza rezerva, spunand ca presedintele american a adoptat o strategie foarte inteleapta si i-a permis Uniunii Sovietice sa moara natural. Fara alte interventii ale Statelor, Bush a evitat sa impinga URSS la acte disperate si astfel, sub administratia lui, Uniunea Sovietica s-a dezintegrat fara a fi necesara o lupta nucleara devastatoare inaintea capitularii.

Chiar si cei care sunt de parere ca SUA au adus moartea URSS (si ca Reagan a fost in mare parte responsabil de aceasta “performanta”), trebuie sa accepte ideea ca in lipsa lui Mihail Gorbaciov si a politicii sale reformiste, perestroika, disolutia Uniunii Sovietice ar fi putut dura mult mai mult. Gorbaciov, care a fost oponentul lui Reagan in Razboiul Rece, a introdus reforme navalnice care au alternat in mod fundamental fabrica sociala, politica si economica a URSS. Celebra perestroika (restructurare) a lui Gorbaciov a deschis economia detinuta de stat unor patroni privati, ghidand tranzitia catre o economie de piata mai libera. Dar economia rezultata in urma acestei tranzitii radicale si rapide nu a fost capabila sa sustina URSS. Probleme cu larga raspandire, precum saracia si lipsa de hrana, au imbolnavit tara.

George H.W. Bush, presedinte al SUA intre 1989–1993, un lider incomparabil mai abil si inteligent decat fiul sau 

Cine a impartit hainele mortului?

Aceste probleme se poate sa fi avut un efect mai redus asupra dezintegrarii URSS, daca nu ar fi fost reforma majora a lui Gorbaciov. “Glasnost” (libertate) a inversat initial politicile URSS de totalitarism brutal, suprimare a criticii la adresa guvernului si a libertatii de expresie. Sub glasnost, muncitorii puteau sa faca greva, jurnalistii isi puteau publica editorialele de opozitie la adresa Kremlinului, iar protestatarii se puteau manifesta liber. Combinatia dintre reforma politico-economica adusa de perestroika si libertatea sociala data de glasnost si-au adus contributia la revolutia din mediul rural al URSS, ce a condus la inlocuirea unui sistem comunist totalitarist cu unul democratic pluralist. Cel putin in teorie.

Mihail Gorbaciov despre perestroika si glasnost

Deci daca URSS a murit din cauze naturale sau s-a sinucis, cine merita titlul de victorios al Razboiului Rece? Au existat de fapt mai multi castigatori. In mod cert, democratia a castigat pe masura ce a inlocuit sistemul comunist nu doar in URSS, dar si in satelitii sovietici. Libertatea pietii a avut de castigat, de asemenea, asa cum si corporatiile transnationale au castigat milioane de clienti in plus dupa caderea Uniunii Sovietice. Si in cele din urma, toata lumea a castigat, pentru ca a iesit din Razboiul Rece fara a suferi anihilarea nucleara.

CITESTE SI:

• Criza fierbinte a Razboiului Rece
• Ultima noapte de pace, intaia dimineata de razboi
• Titanicul, motiv de spionaj in timpul Razboiului Rece